Diabetul meu continua sa fie naravas. Glicemii mari, corectii fara raspunsul scontat, apoi mai tarziu un pic de corectie cu rezultat doua sageti in jos si o ora jumatate de hipoglicemie 50 si. Cred ca de fapt reflecta cat de agitata a devenit viata mea.
Planul de urgenta consta in urmatoarele: sa revin la un numar mai mare de carbohidrati pe zi, sa imi respect orele de somn si sa ma alint ca persoana cu diabet cu cate o salata zilnic, cu ceva exercitii fizice, un serial tv...Dar cum ramane cu faptul ca tatal meu se stinge...Stiu ca face parte din viata, dar e tare greu. Si de ar fi doar atat.
Dar mai sunt si atatea lucruri minunate, ca de exemplu:
Astazi am iesit in hipermarket cu un baiat minunat...baiatul meu. A crescut. Are 2 ani. Si-a luat un cosulet pe care l-a carat singurel cat au durat cumparaturile. M-am trezit cu doua exemplare dintr-o jucarie scumpisoara puse in cosul meu. Apoi am baut impreuna suc de fructe la o masa in timp ce imi era rau din cauza unei hipoglicemii survenite dupa mersul in zig zag prin magazin.
Cred ca marirea numarului de carbohidrati va scadea rezistenta la insulina si nivelul de stres. Voi incerca, nu am nimic de pierdut , decat eventual silueta.:-)
miercuri, 29 octombrie 2014
joi, 23 octombrie 2014
Un 300
Desi glicemiile nu au fost prea bune in ultimele luni, totusi nu am mai facut 300 de mult timp, cred ca de dinainte de Dexcom( mai). Astazi am reusit sa bifez un 300. Simplu. Am mancat dintr-o placinta cu branza si stafide. Mancat e mult zis, am luat cateva guri. Si apoi am mers in hipermarket fara sa iau penul cu mine sau macar sa imi fac insulina inainte. Si asta a fost tot. Am stat asa 2 ore... Nu m-am sichisit sa ma intorc mai repede .
Cred ca in curand voi fi posesoarea unui diabet veritabil, fara celule beta deloc. La inceputul anului mai faceam uneori 9 u de Lantus. In august eram deja la 13 si acum am hotarat ca de maine sa fac15... cu 16 in perioadele hormonale...Probabil ca la 18-20u ma voi opri. Am vreo 56 kg per 168 cm.
Mai am un singur senzor nefolosit din cei 8 luati in mai , ceea ce este mai mult decat multumitor, avand in vedere ca pe unul l-am eutanasiat ca sa am unul proaspat cand nu avea cine sa imi planteze unul iar pe altul l-am pierdut pentru ca am neglijat sa ii carpesc plasturele cand a intrat in a 4-a saptamana. Nu scriu aceste lucruri ca sa ma laud. Sunt chestiuni de jurnal de diabet. :-)
Astept cu nerabdare sa vad ce scot cei de la Abbott . (Free Style) si la ce pret. Pare a fi ceva promitator mai ales pentru cine nu isi permite un CGM . Ar putea sa isi faca un profil glicemic...lunar cu pretul unei investitii rezonabile.
Insir ideile cum in vin in speranta ca mi se va trezi bloggerul din mine.
Intamplarile din viata mea continua sa fie tumultuoase si pare ca si cum nu vor mai fi nicioadata roz. Mentionez ca am o doza de optimism care ma mai tine pe picioare. Dar o zic cu obiectivism : doar atitudinea pozitiva mai poate scoate ceva roz din cate mi se intampla...si baietelul. Si nadejdea ca Dumnezeu ne da si bucurii dupa multe necazuri.
Ca sa va dau un exemplu astazi mi s-a incununat aceasta insiruire de intamplari cu vestea ca va locui cu noi for ever , iarna, deocamdata, iarna in cea mai generoasa forma, 4 luni s.o.a.c.r.a. Nu o urasc, nu am mari probleme cu ea, dar nu stiu de ce am sentimentul de nu a bine. Numai faptul de a-mi pierde intimitatea familiei ma ingrozeste. Ei, dar poate tocmai de aici vine salvarea. Deci, bietul om nu e problema. Nu inca. Si sper sa nu. Deja nu mai suport atatea temeri. Probabil ca va fi un exercitiu util. O , dar nu se poate si fara...Sper ca nu ii voi da adresa blogului meu.:-)
M-am indragostit de Dexcom Studio pe care nu il indrageam la inceput, ca omul nestiutor. Este un instrument cat se poate de util, mai ales pentru detinatorii de pompa sau cei care ajusteaza in continuu doze (copii (parinti :-), gravide, gripati).
Iata ca incep sa descopar si lucruri roz. De o saptamana sunt posesoarea unei biciclete de camera, care mi-a imbunatatit considerabil glicemiile. Intre timp s-a scumpit.
De catva timp am descoperit beta alanina careia vreau sa ii dedic o postare pe Diabet fara complicatii. Este super. Si eritritolul care poate oferi cateva variante de a te indulci fara sa complici prea mult lucrurile.
Si bucuria de a colinda orasul de cate ori se iveste ocazia de a rezolva vreo treaba. Dupa atata timp de stat in casa e o delectare comparabila cu o excursie pe o insula exotica. Da.
Gata. Sper ca am prins gustul de bloggerit. Chiar imi face bine. 15 minute pe zi si tot ar fi ceva.
O zi frumoasa care incepe! Sa aveti o zi senina in suflet si zambetul pe buze!
Cred ca in curand voi fi posesoarea unui diabet veritabil, fara celule beta deloc. La inceputul anului mai faceam uneori 9 u de Lantus. In august eram deja la 13 si acum am hotarat ca de maine sa fac15... cu 16 in perioadele hormonale...Probabil ca la 18-20u ma voi opri. Am vreo 56 kg per 168 cm.
Mai am un singur senzor nefolosit din cei 8 luati in mai , ceea ce este mai mult decat multumitor, avand in vedere ca pe unul l-am eutanasiat ca sa am unul proaspat cand nu avea cine sa imi planteze unul iar pe altul l-am pierdut pentru ca am neglijat sa ii carpesc plasturele cand a intrat in a 4-a saptamana. Nu scriu aceste lucruri ca sa ma laud. Sunt chestiuni de jurnal de diabet. :-)
Astept cu nerabdare sa vad ce scot cei de la Abbott . (Free Style) si la ce pret. Pare a fi ceva promitator mai ales pentru cine nu isi permite un CGM . Ar putea sa isi faca un profil glicemic...lunar cu pretul unei investitii rezonabile.
Insir ideile cum in vin in speranta ca mi se va trezi bloggerul din mine.
Intamplarile din viata mea continua sa fie tumultuoase si pare ca si cum nu vor mai fi nicioadata roz. Mentionez ca am o doza de optimism care ma mai tine pe picioare. Dar o zic cu obiectivism : doar atitudinea pozitiva mai poate scoate ceva roz din cate mi se intampla...si baietelul. Si nadejdea ca Dumnezeu ne da si bucurii dupa multe necazuri.
Ca sa va dau un exemplu astazi mi s-a incununat aceasta insiruire de intamplari cu vestea ca va locui cu noi for ever , iarna, deocamdata, iarna in cea mai generoasa forma, 4 luni s.o.a.c.r.a. Nu o urasc, nu am mari probleme cu ea, dar nu stiu de ce am sentimentul de nu a bine. Numai faptul de a-mi pierde intimitatea familiei ma ingrozeste. Ei, dar poate tocmai de aici vine salvarea. Deci, bietul om nu e problema. Nu inca. Si sper sa nu. Deja nu mai suport atatea temeri. Probabil ca va fi un exercitiu util. O , dar nu se poate si fara...Sper ca nu ii voi da adresa blogului meu.:-)
M-am indragostit de Dexcom Studio pe care nu il indrageam la inceput, ca omul nestiutor. Este un instrument cat se poate de util, mai ales pentru detinatorii de pompa sau cei care ajusteaza in continuu doze (copii (parinti :-), gravide, gripati).
Iata ca incep sa descopar si lucruri roz. De o saptamana sunt posesoarea unei biciclete de camera, care mi-a imbunatatit considerabil glicemiile. Intre timp s-a scumpit.
De catva timp am descoperit beta alanina careia vreau sa ii dedic o postare pe Diabet fara complicatii. Este super. Si eritritolul care poate oferi cateva variante de a te indulci fara sa complici prea mult lucrurile.
Si bucuria de a colinda orasul de cate ori se iveste ocazia de a rezolva vreo treaba. Dupa atata timp de stat in casa e o delectare comparabila cu o excursie pe o insula exotica. Da.
Gata. Sper ca am prins gustul de bloggerit. Chiar imi face bine. 15 minute pe zi si tot ar fi ceva.
O zi frumoasa care incepe! Sa aveti o zi senina in suflet si zambetul pe buze!
vineri, 3 octombrie 2014
Doua faze cu Dexcom
Intr-o noapte de saptamana trecuta imi scazuse glicemia spre 55 unde a stat vre-o doua ore. Nu m-am trezit la alarme , poate le verficam si adormeam obosita la loc, ma culcasem foarte tarziu. La un moment dat visam ca verificam ecranul lui Dex, ca treceam cu vederea atentionarile lui. A dat si alarma de 55. Apoi dintr-odata se schimba imaginea de pe ecran, devine colorata si afiseaza ca la desene animate niste trunchiuri de copaci taiate si in loc de glicemie sau LOW scrie RLX, pe care eu il traduc in somn, RELAX, adica...aoleu, mor si ma trezec tremurand toata. Pe glucometru aveam doar 65, insa toata treaba a durat vro doua ore jumatate in care sigur am avut si 55. Am tremurat inca o ora de la aceasta sperietura. Putea sa scrie si RIP, rest in peace.
In doua zi, pe seara, aveam pe ecran simbolul de fara semnal desi eram in aceesi camera cu Dex.Imi vine proasta idee sa intru in setari, info sa verific daca mai am baterie la transmiter si vad --- ceea ce m-a facut sa cred ca am ramas fara. Mi-a parut rau , pentru ca sunt aproape 6 luni de cand folosesc acest prim transmiter si sper sa ma tina mai mult de atat. Ii spun si sotului si incerc sa ma consolez cu ideea ca nu mai am Dex pana rezolv problema, imi pare rau si de senzorul destul de proaspat instalat, 7 zile...
Revin in camera si dupa un timp vad afisata o glicemie. Ma bucur si realizez ce s-a intamplat: cand nu are semnal nu poate sa arate in ce stare e transmiterul, pentru ca nu primeste semnal de la el.
Iar faptul ca eram out of range in camera fiind cu receverul cred ca era din cauza unui unghi in care acesta nu comunica bine cu transmiterul. Cumva era bratul meu intre cele doua.
Sunt 3 ore de cand glicemiile mele au revenit la normal. Iupiiii, sper sa tina, sunt atatea luni de cand le ravnesc. Bine, iulie a fost o exceptie. Am incercat atunci ,si mi-a iesit, sa stau pe glicemii f mici pentru a fura din glicata, si am furat un 6,7. Care s-a dus. Cred ca acum am cel putin 7,5 cu indulgenta.
In doua zi, pe seara, aveam pe ecran simbolul de fara semnal desi eram in aceesi camera cu Dex.Imi vine proasta idee sa intru in setari, info sa verific daca mai am baterie la transmiter si vad --- ceea ce m-a facut sa cred ca am ramas fara. Mi-a parut rau , pentru ca sunt aproape 6 luni de cand folosesc acest prim transmiter si sper sa ma tina mai mult de atat. Ii spun si sotului si incerc sa ma consolez cu ideea ca nu mai am Dex pana rezolv problema, imi pare rau si de senzorul destul de proaspat instalat, 7 zile...
Revin in camera si dupa un timp vad afisata o glicemie. Ma bucur si realizez ce s-a intamplat: cand nu are semnal nu poate sa arate in ce stare e transmiterul, pentru ca nu primeste semnal de la el.
Iar faptul ca eram out of range in camera fiind cu receverul cred ca era din cauza unui unghi in care acesta nu comunica bine cu transmiterul. Cumva era bratul meu intre cele doua.
Sunt 3 ore de cand glicemiile mele au revenit la normal. Iupiiii, sper sa tina, sunt atatea luni de cand le ravnesc. Bine, iulie a fost o exceptie. Am incercat atunci ,si mi-a iesit, sa stau pe glicemii f mici pentru a fura din glicata, si am furat un 6,7. Care s-a dus. Cred ca acum am cel putin 7,5 cu indulgenta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)